Tu faci știrile!|miercuri, iulie 18, 2018

Coltul Specialistului: Dupa 20 de ani…, din nou la un derby Steaua – Farul 

Steaua – Farul Constanta.

In urma cu doua decenii, dupa cinci ani in care colaborasem pe la diverse publicatii, deveneam ziarist sportiv profesionist. Am optat pentru ”Viitorul romanesc”, pe atunci ziar al liberalilor si care la scurt timp dupa debutul meu jurnalistic, ca angajat, avea sa se transforme intr-un cotidian generalist, ”Ora”.

S-a intamplat prin august 1992. Si timp de o luna am fost in probe. Erau vremuri frumoase, cu multe sperante ca Romania se va reintegra rapid in lumea civilizata. Nu existau net-ul, telefoanele mobile. Documentarea ti-o faceai pe cont propriu – stransesem acasa, de prin 1980, colectii de ziare, mai mergeam pe la Institutul Francez pentru a citi ”l’Equipe”.

Primul interviu, de care imi amintesc cu foarte mare placere, si nu numai pentru ca a fost cel dintai pe care l-am publicat, l-am facut dupa un meci Steaua – Farul, din prima liga de rugby. Ma documentasem cateva zile pentru el, dar cu toate acestea, atunci cand am mers la cabine, pentru a discuta cu antrenorii Adrian Mateescu, respectiv Mihai Naca, eram dominat de emotie. Eu eram un ziarist obscur, necunoscut, iar ei doua figuri reprezentative ale ”Micii Ovalii”.

Imi amintesc ca atunci cand le-am adresat intrebarile, aceleasi pentru cei doi, imi cam tremura pixul in mana in timp ce notam raspunsurile – nu existau, pe atunci, nici reportofoane (pana sa mi-l cumpar pe primul, prin 1994, caram după mine un mangnetofon cu baterii, un precursor al casetofonului).

Am pastrat, desigur, printre colectiile mele de ziare, reviste si carti de sport, si interviul din 1992. Iata-l asa cum a aparut atunci:

RUGBY-UL IN IMPAS TRECĂTOR?

Pentru Adrian Mateescu (Steaua) si Mihai Naca (Farul) jocul este mai presus decat rezultatul

Imediat dupa incheierea derby-ului Steaua – Farul (26-22), disputat sambata, pe terenul II al Complexului sportiv Ghencea, in cadrul celei de-a IV-a etape din D2, am purtat un scurt dialog cu cei doi conducători tehnici ai echipelor care se infruntasera pe teren. Pentru a intelege mai bine în ce stadiu de pregatire se gasesc echipele noastre fruntase, cat si situatia generala existenta in rugby-ul nostru, am adresat celor doi antrenori aceleasi intrebari.

Reporter: Cum apreciati evolutia echipei pe care o antrenati, dupa primele patru etape ale campionatului?

Mihai Naca (Farul): De la etapa la etapa, în evolutia echipei pe care o pregatesc se vede un castig. Desigur ca mai avem mult de lucru, de exemplu cu pachetul de inaintasi, dar tinand cont ca avem in lot multi juniori puteam spune ca echipa este pe o panta ascendenta.

Adrian Mateescu (Steaua): Am jucat slab in aceste prime etape, foarte slab. Jucatorii nostri dovedesc o inexplicabila lipsa de mobilizare.

Rep: V-a impresionat, in mod deosebit, vreuna din cele patru echipe pe care le-ati intalnit in campionat?

Adrian Mateescu: Farul Constanta

Mihai Naca: CFR Constanta, si nu o spun din patriotism local. Este o echipa care joaca modern.

Rep: Credeti ca noile prevederi regulamentare au adus sau vor aduce o schimbare reala in rugby-ul romanesc?

Mihai Naca: Ar trebui sa aducă o schimbare. In momentul acesta, nici echipele si nici jucatorii nu stiu sa profite de pe urma acestora.

Adrian Mateescu: Deocamdata, nu. Daca vor fi intelese corect, atunci se va putea vorbi despre o schimbare.

Rep: Ce obiectiv v-ati propus pentru actuala editie de campionat?

Adrian Mateescu: Castigarea unui nou titlu de campioana nationala.

Mihai Naca: Avem in lot cativa juniori foarte talentati. Obiectivul nostru? Sa crestem inca o data o echipa.

Rep: Ce sanse acordati echipei Romaniei pentru meciul cu Italia?

Mihai Naca: Grea intrebare! Ar fi in avantajul echipei Romaniei ca acum, macar acum, sa se renunte la interesele de club. Consider ca rezultatul intalnirii se va decide in functie de comportarea pachetelor de inaintasi din cele doua echipe.

Adrian Mateescu: Se anunta un meci greu. Rugby-ul italian a progresat foarte mult in ultima vreme. In fata tricolorilor nostri, ”Squadra Azzurra” are de partea ei ascendentul moral.

Le-am strans mana celor doi cunoscuti oameni de rugby si le-am urat mult succes in campionat. Nu am facut-o numai din politete. Cunosteam prea bine ca de succesele acestor doua echipe, bazate pe un joc cat mai modern, depunde insasi reusita echipei reprezentative in tentativa ei de a reveni in elita mondiala, acolo unde ii este locul.
Marian-Valentin Burlacu

Duminica, am asistat tot in Ghencea, la 20 de ani de la prima mea vizita acolo ca ziarist profesionist, la un nou derby Steaua – Farul. Constantenii s-au impus cu 33-27, dupa o partida spectaculoasa, cu multe eseuri inscrise in urma unor actiuni rapide.

Nici nu putea sa fie altfel, Steaua si Farul ramanand, peste timp, adeptele unui joc deschis, in care si jucatorii de treisferturi au un rol important. Altfel spus, doua echipe pentru care jocul este mai important decat rezultatul. Si de a caror evolutie depinde, ca in urma cu 20 de ani, insasi reprezentativa noastra.

Pentru cei care nu i-au prins, iata o scurta prezentare a antrenorilor din 1992 ai echipelor de rugby Steaua si Farul:

Adrian MATEESCU (1939-1995)
S-a nascut in Bucuresti, fiind fiul lui Ion Andrei Mateescu, jucator de linia a doua, fost international de rugby. Gratie acestuia, a descoperit ”balonul oval”. ”Intr-o zi, tata m-a rugat sa-l insotesc pe terenul din Soseaua Oltenitei. Curios, l-am intrebat ce se juca acolo. Nu mi-a spus. Asa ca am descoperit singur despre ce era vorba. A fost un meci de antrenament al juniorilor de la Constructorul. Mi-a placut foarte mult acest sport, dar mai ales felul in care era ghidonat balonul, faptul ca jucatorilor li se cerea multa imaginatie creatoare”, avea sa-so aminteasca mai apoi de prima lui intalnire de pe terenul cu ”H”-uri.

Debutul in sport l-a facut nu ca rugbyst, ci ca fotbalist, la Dinamo.

In 1953, a inceput sa se antreneze cu juniorii de la Constructorul. Trei ani mai apoi, a fost promovat in formatia de seniori a acestui club.

In 1960, s-a transferat la Stiinta Petrosani, iar in 1962 a venit la Steaua, echipa cu care a cucerit cinci titluri de campion national ca jucator.

In 19 mai 1959, a debutat la echipa de seniori a României, în meciul victorios (21-6) cu RD Germană. A evoluat de 23 de ori pentru ”stejari”.

In 1965, a disputat primul test important al carierei sale de international: 3-8 cu Franta, la Lyon. ”L-am dadacit de la p
rimul antrenament, iar dupa meciuri, si eu, si nevasta-mea ii analizam comportarea. Baiatul ne-a ascultat si a ajuns aici… Ne bucuram ca a devenit titular al nationalei intr-un meci cu Franta si speram sa ne ofere satisfactii tot mai mari in continuare”, spunea despre Adrian Mateescu tatal sau, Andrei.

In 1975, a primit titlul de Maestru Emerit al Sportului.

In 1979, a raspuns, pentru o scurta perioada, de nationala de seniori cu care a ocupat locul 2 in Cupa FIRA.

In 1980, a devenit antrenor la Steaua. A pregatit echipa de seniori in cateva perioade, castigand cinci titluri de campion al tarii. In editiile

1981/1982 și 1985/1986. s-a ocupat de formatiile de juniori.

S-a stins din viață prematur, in 1995.

Mihai NACA (1939-2009)
S-a nascut la Craiova, insa cea mai mare parte a carierei sale de antrenor si-a legat-o de Farul Constanta.

In rugby, a fost format ca jucator de Tudor George ”Ahoe”. A debutat in 1951, la Grivita Rosie Bucuresti, formatie pentru care a jucat pana in 1958 – in acest interval, a cucerit trei titluri de campion. A evoluat mai apoi la Rapid (1958-1960, 1965-1967) si Stiinta Timisoara (1960-1965).

In 1962, pe cand avea 23 de ani, si-a inceput si cariera de antrenor. Intre 1968 si 1972, a pregatit pe Gloria Bucuresti.

In 1973, s-a stabilit la Constanta. A fost antrenorul lui Farul, castigand toate cele sase titluri de campioana a Romaniei pe care aceasta echipa le are in palmares – prima reusita s-a produs in 1974, ultima in 1997.

In 1986, a participat cu Farul la prima editie a Masters-ului, competitie mondiala la care au participat echipe campioane si selectionate provinciale reprezentand mari natiuni precum Franta sau Noua Zeelanda. A ocupat locul 2, formatia de pe Litoral pierzand finala cu Toulouse.

In 1987, la prima editie a Cupei Mondiale, a fost antrenorul echipei Romaniei.

In 2009, s-a stins din viata la Constanta. Avea 70 de ani si, nu cu mult timp in urma, castigase batalia cu o boala altfel nemiloasa.

Stadionul de rugby Farul ii poarta numele din 2010.

Adaugă un comentariu