Tu faci știrile!|miercuri, august 16, 2017

Am fost pe Stadio Olimpico la derby-ul Lazio – Milan 

Am fost în urmă cu o săptămână în Italia, un weekend, și desigur că n-am putut rata ocazia să merg pe Stadio Olimpico. M-am nimerit acolo exact la fix pentru derby-ul etapei, iar băieții de la Lazio au primit vizita milanezilor de la AC Milan. Spoiler: meciul s-a terminat cu scorul de 3 – 1 în favoarea oaspeților.

Cronologic vorbind, prima oară am ajuns la complexul olimpic din Roma sâmbătă dimineață, pe 31 octombrie; scopul era, bineînțeles, să-mi iau bilet la meciul de duminică seară. Nu era nimeni acolo, niciun paznic, niciun om care să se prefacă măcar că lucrează acolo, doar niște turiști care m-au rugat să le fac și lor o poză.

Pe terenul de antrenament de la intrarea în stadion erau câțiva atleți care dădeau ture pe pista de atletism. Ca idee, gazonul ăla arăta cu mult mai bine decât majoritatea celor întâlnite în Liga 1.

Nu am cumpărat bilet de-acolo, în cazul în care vă întrebați asta. Ceea ce-ar fi trebuit să fie casele de bilete erau închise; ba mai mult, nu părea că le-a mai folosit cineva de mult timp. Am întrebat cei doi turiști care-și făceau poze cu statuile olimpice, dar nu știau nici ei. În final am găsit un paznic care m-a trimis în afara complexului, undeva de cealaltă parte a Tibrului.

Pe drum am tot cerut indicații: am găsit la un moment dat un magazin cu articole de sport care m-a trimis în incinta unui club sportiv particular. Ajuns acolo, o fată foarte de treabă de la recepție s-a oferit să-mi printeze o hartă și să-mi explice exact pe unde trebuie să o iau și ce să caut: aparent căutam un magazin oficial al celor de la SS Lazio.

În fine, l-am găsit. Important de menționat că la ei fiecare bilet se cumpără doar în baza unui act de identitate: adică nu pot eu să mă duc cu buletinul meu și să iau bilete pentru mai mulți prieteni. Diferența dintre Stadio Olimpico și Național Arena e aceea că la ei poate merge un singur om cu 20 de buletine și să cumpere 20 de bilete, în timp ce la noi un om poate, cu un singur act de identitate să cumpere maxim patru.

În seara meciului autobuzul cu care am mers către stadion era plin cu fani lațiali; un fel de 104 la ora 8 dimineața. Dar odată ajuns la stadion treburile s-au mișcat extrem de repede și, deși am fost verificat în patru puncte de control diferite, n-am stat la nicio coadă. La intrare am primit programul meciului și o ediție din Corriere dello Sport. Important de reținut că pe Stadio Olimpico nu se intră fără buletin: numele din actul de identitate prezentat trebuie să fie același cu cel inscripționat pe bilet la achiziție.

Atmosfera din incinta stadionului e cu mult superioară oricărei arene din țară; fără supărare pentru eforturile galeriilor de la noi. Oamenii erau echipați cu fulare și stegulețe, iar în momentul în care s-a intonat imnul clubului tot stadionul s-a ridicat în picioare și a început să cânte. Înainte de startul partidei gazonul a fost survolat de celebra acvilă – simbol al clubului -, iar la nivelul terenului era o mascotă care se plimba și făcea cu mâna către tribune.

sursa foto: gazzettaworld.gazzetta.it

sursa foto: gazzettaworld.gazzetta.it

Strict referitor la joc, nu pot spune c-a fost strălucit: adică nicio echipă n-a jucat un fotbal spectaculos, dar milanezii au fost mai siguri pe ei, au închis spațiile și s-au dublat bine. Și au marcat de trei ori. Radu Ștefan n-a jucat pentru formația romană, deși mi-aș fi dorit să-l văd în acțiune; pe el și pe Balotelli, dar și atacantul diavolilor era indisponibil.

Cu toate astea, atmosfera din tribune a fost cea care m-a vrăjit și m-a apropiat sufletește de formația antrenată de Stefano Pioli. Plus că oricum o simpatizam după ce a scos-o pe Dinamo din Champions League în urmă cu câțiva ani.

One Response to Am fost pe Stadio Olimpico la derby-ul Lazio – Milan

  1. Adrian

    Şi eu m-am nimerit în Roma în aceeaşi perioadă şi bineînţeles n-am ratat meciul. Exact aceleaşi situaţii le-am trăit şi eu 🙂 Când am ajuns eu la stadion era un paznic la intrarea în Curva Sud într-una din acele gherete care m-a întâmpinat cu o bucată de carton scrisă dinainte că stadionul nu se poate vizita şi biletele nu se cumpără de la stadion 😀 Mi-a scris apoi pe o hârtie adresa magazinului oficial al lui Lazio şi mi-a explicat că e peste râu 🙂 Din fericere, eu aveam deja o hartă aşa că l-am găsit relativ uşor după ce am întrebat două persoane care lucrau la salubritate într-un parc, singurele de „încredere” dintre câteva grupuri de ceva imigranţi zgomotoţi care luau masa şi cântau în parc. Magazinul oficial este mult mai ieftin decât toate celelalte „magazine” ambulante cu materiale promoţionale Lazio, aflate la tot pasul, inclusiv lângă stadion. Nici eu n-am stat la vreo coadă la intrarea în stadion deşi am fost descălţat de jandarmi, amiabil de altfel şi uşor aroganţi (intram la peluză ce-i drept). Păcat că fanii laziali au fost în protest. Chiar dacă ţi s-a părunt interesant că uneori cântau toţi şi se auzeau puternic (doar pentru că erau mulţi), câtau groaznic, în stilul „forza steaua, hei hei” sau „cine sare, hei, hei”, în afară de imn, doar cântece scurte, cântate rapid, fără ritm şi care se pierdeau după 10 secunde. Probabil n-ai fost vreodată pe un stadion unde joacă Timişoara sau U. Cluj spre exemplu să compari atmosfera cu ce avem în ţară. E drept peluza lui Lazio e mult mai matură decât oricare alta din România cu medie de vârsta de 35-40 de ani, dar asta nu scuza cu nimic faptul că după golul 3 jumătate din stadion a părăsit instantaneu tribunele, plecând acasă.

     

Adaugă un comentariu